Forever or never...

OCC: Marţi seară, ora 20:30, vară, furtună.

BIC:
Îşi privi ceasul şi oftă nemulţumită. Mai avea de scris la ultimele capitole din romanul ce îl începuse lunile trecute şi era deja în întârziere, plus că mai avea de rezolvat nişte lucruri pentru facultate. Oftă din nou, tastând destul de rapid la laptopul ce îl ţinea pe picioare, vrând să termine cât mai repede. Îşi aminti că trebuia să o ia încet, altfel greşea şi înjură prin dinţi, scriind mai încet.
La naiba, murmură, auzind cum ploaia lovea cu violenţă geamul camerei. Privi geamul, nereuşând însă să vadă ceva şi îşi aduse aminte că azi trebuia să-i vină colegul. Se lovi peste frunte şi se ridică destul de repede, aproape impiedincându-se pentru a merge să vadă camera unde ar trebui să stea. Spera că cei pe care îi rugase să o pregătească terminaseră treaba, căci nu avea timp să mai stea şi să aranjeze. Deschise uşa şi răsuflă uşurată, zâmbind mulţumită când văzu că totul este în perfectă ordine.
Perfect, nici că se putea mai bine, spuse veselă.

Își trase după el toate acele bagaje grele prin ploaie. Era ud fleașcă și înjura non-stop . Se uită la noua sa locuință și intră încet, nedorind să deranjeze pe cineva. Credea că colegul sau colega lui dormea, că el asta făcea el de obicei la ora opt. Oftă, își lăsă valizele la intrare și se descălță. Își puse bluza de trening care o avea pe deasupra tricoului în cui și se uită în casă.
Hei,e cineva aici? întrebă și intră, fără să mai aștepte un răspuns. Privi în jur atent, analizând orice mic detaliu al noii sale locuințe. Zâmbi mulțumit și merse sus, să-și vadă dormitorul. acolo se întalni cu o fată. Ea trebuie să fie. își spuse și-i zâmbi.
Salut. zise copilăros și făcu o plecăciune așa cum îl învățase mătușa sa. Își ridică puțin capul și o analiză pe tipă. ridică o sprânceană și-și trecu mâna prin părul său blond, udat de ploaie.
Nakamura Satoshi sunt, noul tău coleg. adaugă el politicos și zâmbi larg. Ridică o sprânceană și își îndreptă ochii spre camera sa. Asta este? întrebă el și intră în cameră. Îi plăcea și era sigur să o să se acomodeze repede.

Tresări şi se întoarse spre el, privindu-l. Îl auzi salutând-o, prezentându-se şi mai apoi intrând in cameră, totul fiind mult prea rapid pentru ca ea să reacţioneze sau să poată răspundă. Revino-ţi, şi răspunde-i, se mustră în gândul ei şi zâmbi uşor întorcându-se din nou spre uşă. Trase aer în piept, deschizând gura să vorbească.
Asta este, sper că îţi place şi că te vei simţi bine, spuse fcalmă, pe un ton cald şi dulce, exact cum era obişnuită. Accentul englezesc era extrem de observabil iar ea adora asta. Oh, eu sunt Demi, mă bucur să te cunosc Satoshi, adăugă mai apoi, zâmbind dulce. În sfârşit avea un colag şi nu mai trebuia să suporte singurătatea. De câţiva ani tot căuta. Oftă scurt şi neobservabil. Probabil eşti obosit, te las să te instalezi, iar mai apoi dacă vrei, poţi veni la mine în cameră, zise, amintindu-şi că trebuia să termine în acea seară românul şi eseul pentru facultate.

Își puse mâinile pe șolduri, dând mulțumit din cap apoi se întoarce spre fată. Îi zâmbește larg și copilăros, ca de obicei, uitând că el nu mai avea cum să plece de pe insula aceea, lucru care-l înspăimânta. Hainele mele! brusc îi veni în gând că el își lăsase bagajele la intrare. Oftă supărat .
Mă bucur să te întâlnesc Demi, totuși, prefer să-mi spui Jeremy. i-a spus și a iești din cameră, lovind-o pe umăr pe Demi. Eu mă duc să-mi iau bagajele de jos. adăugă și coborî repede pe scări. Fugi până la ușă și își ia genților apoi le târăște până sus. Se întoarse repede, înainte ca fata să plece. Le lăsă în locul unde se terminau scările și o privi pe fată.
Help? zise ca un copil mic și apoi râse încet. Ia două dintre cele patru valize și le trage în cameră. Erau unde, dar nu chiar ude rău de tot. Se uită la Demi. Dacă nu vrei să mă ajuți, le pot lua eu. zice și îi privește părul roșcat. Își trecu neobservabil limba peste buze și lăsă capul în jos.

Nu mai apucă să-i răspundă sau să plece deoarece acesta coborâ rapid scările. Făcu ochii mari, uimită. Câtă energie avea. Se încruntă vizibil, privind scările. Nu ar putea să-mi dea o parte din energia lui? gândi dar râse în sinea ei de propriile-i gânduri. În ultima vreme era atât de ocupată şi avea atâtea de fîcut încât nici energia necesară nu o mai găsea. Îl văzu cum urcă şi îl privi iar când îi vorbi cu ea, clătină din cap, ca şi cum s-ar fi trezit şi luă valizele intrând în cameră.
Scuze, sunt mai aeriană. Prea multe lucruri care trebuie să fac şi nu mai ştiu de capul meu, spuse oftând scurt şi privi ceasul de pe perete. Oh, la naiba, te las să te schimbi, trebuie să termin de scris ultimele capitole la roman, adăugă, lovindu-şi fruntea şi se întoarse, ieşind rapid din camera băiatului. Intră dormitorul ei şi îşi luă laptopul de pe pat, aşezându-se la birou, începând să scrie. Mai avea două capitole şi termina, iar apoi un eseu pentru ora de pshologie, iar apoi gata, era liberă. Răsuflă uşurată.

O urmări cu privirea și îi luă valizele din mână când i le aduse. Le pune lângă celelalte două și își ciufuli părul.Se mai uscase, dar hainele de pe el era încă ude. Oftă și făcu o plecăciune.
Bine, mulțumesc. zise și o privi în ochi, afișând un zâmbet mai mult provocator decât prietenesc și apoi de întoarce și-și deschide valizele. Scoate repede toate hainele, le pune pe pat apoi privește pe hol. Ieși și se uită în jur. Intră repede înapoi, își ia pijamalele albastre, periuța de dinți și pasta și un gel de duș apoi ieși din nou pe hol. Merse până la capătul lui și deschide fiecare ușă pe rând, până când găsește baia. Intră repede, închide ușa cu acel mic zăvor. Se dezbracă până la lenjerie și dă drumul apei în cadă, dar el mai avea până să intre. Se privi în oglindă, mulțumit de ceea ce vede. Nu merse la sală decât de câteva ori, dar îi plăcea ce făcuse acolo.
Deci, acum baia. spuse pentru el, își dădu jos boxerii și intră în cadă. Se scufundă în apă și își luă dușul care-l lăsase jos, lângă el. Prvi tavanul și se spălă atent cu buretele. Roman , ai? se gândi la noua lui colegă și oftă.

Termină după o oră şi zâmbi larg. Chiar de vroia nu-şi putea abţinea zâmbetul enorm ce i se întipărise pe chip. În sfârşit după cinci luni, de fapt aproape şase, terminase primul ei roman. Mai scrisese până atunci, şi existau cărţi publicate, unde autorul era ea, dar erau poveşti scurte de câteva capitole sau pagini, nimic important. Se ridică de pe scaun şi se schimbă în ceva mai lejer, luându-şi pe ea o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou ceva mai lung, apoi ieşi din cameră, mergând spre scări. Vroia să bea ceva şi să-şi ia o pungă de sticksuri. Mai avea de scris eseul şi apoi putea sta degeaba. Mâine mă voi duce doar să duc eseul la facultate, iar apoi voi veni acasă, gândi în timp ce deschide frigiderul. Luă o sticlă de Grannini de portocale, iar din dulap un pahar şi punga de sticksuri, iar apoi ieşi din bucătărie, urcând scările cu paşi mici. Trecu pe lângă camera băiatului şi privi uşa, dar nu se opri, ridicând simplu din umeri. Probabil adormise.

Oftă lung și ieși din cadă. Ia un prosop alb de pe-acolo de prin jur și și-l pune în jurul taliei. Ridică dopul apei și se duse la oglindă,. Se spălă repede pe dinți și apoi merse la ușă , o deschise și ei și pe hol. O văzu pe fată, zâmbi apoi merse repede în camera sa. Căută prin toate lucrurile pe care le avea acolo și își luă o pungă în care avea pieptenul, parfumurile și alte chestii. Când se ridică , o privi pe colega sa.
Ai terminat? întrebă curios, aranjându-și prosopul. Zâmbi larg și copilăros și-și trecu mâna prin părul său blond și ud.
Imediat bură pe lângă ea din nou la baie, că doar avea acolo pijamalele și intră, fără să mai închidă ușa decât puțin, cu piciorul. Își dădu jos prosopul și se îmbracă repede, apoi se pieptănă. Iese din duș și inspiră adânc.
Gaaaata! spuse și se uită la ceas. Era nouă și-u sfert. Căscă neobservabil și merse spre camera lui. Nu cred că ar trebi să mai alerg atâta. își spuse și mai căscă o dată, apoi duse mâna la gură. Era destul de obosit, dar avea energie cât să mai mănânce ceva. Își întinde spatele și de îndreaptă spre bucătărie... adică, se duce să caute bucătăria pentru că pe fată nu o mai vedea, probabil plecase.

Clipi de câteva ori şi când vru să intre în camera ei, îl văzu pe băiat. Îi zâmbi scurt, încruntându-se neobservabil. Nu prea ştia de ce, dar nici nu se obosea să afle. Privi uşa camerei ei, apoi pe băiat când acesta vorbi. Deschise gura pentru ai răspunde.
Am... terminat, spuse încet când acesta dispăru înapoi în baie. Pufni uimită, era ciudat câtă energie putea avea. Se simţea oarecum frustată. Oftă, apoi intră în camera ei, închizând uşa, şi se aşeză din nou la birou. Începu să scrie referatul, oprindu-se din când în când pentru a cuta ceva. Termină după jumătate de oră, şi se hotărâ să se uite la un film, căci somn încă nu îi era. Stinse lumina, şi îşi luă laptopul, aşezându-se în pat. Porni un oarecare film de groază, începând să ronţăie absentă un stick. Nu era atentă la film atât de mult, gândurile zburându-i aiurea. De la un timp nu mai avea chef de nimic, şi abia aştepta să se termine luna, pentru a lua vacanţă, deşi trebuia să se mai vadă cu Jonh, avocatul care o ajuta. Oftă din nou.

Coborî repede scările și merse să se uită după bucătărie. Nu căută mult deoarece ușa era deschisă și a văzut-o ușor. Intră și căută pe acolo. Luă un suc și niște cireșe din frigider. Le pune pe masă și se așeză pe scaun și începu să mănânce cireșele.
Le termină repede, luă doza de suc și fugi înapoi în camera sa, repede, ca de obicei. Căscă și scoase puțin capul pe ușă. Se uită în ambele părți și mers spre camera fetei, care o găsise atunci când căuta dușul. Intră încet și merse lângă ea. Privi laptopul și se aplecă peste umărul ei.
Salut. spuse punându-și o mână pe capul fetei. Era obosit dar parcă dorea să stea mai mult co noua sa colegă. Privi filmul fără să zică nici măcar un cuvințel și își ia mâna de pe capul lui Demi. Ce privești? întrebă el aranjându-și bluza de la pijama. Aplecă puțin capul și se așeză pe un scaun de pe acolo, primul care-i veni la mână.
Dacă stau aici, vrei să ne cunoaștem? o întrebă și începu să se jac cu o șuviță de păr. Fierbea de nerăbdare, uitând cu totul de oboseală. Dorea să afle multe despre cea cu care avea să stea până când va găsi ceva să plece de pe insulă.

Auzi uşa, dar lenea fiind prea mare, nu se oboi să-şi întoarcă privirea, ştiind oricum că altcineva decât Jermy nu avea cine să fie. Îşi trecu mâna pe faţă, dându-şi părul pe spate, şi căscă scurt, apoi bău sucul ce mai rămăsese în pahar. Îl auzi vorbind, salutând-o mai exact şi doar clătină din cap, zâmbind. Când o întrebă ce film urmăreşte, miji ochii, încruntându-se. Ei asta-i. Nici nu ştia ce la ce film se uită, iar asta excludea din plan, răspunsul pentru blond. "La, la, la", îi veni să spună, dar îşi stăpâni impulsul, muşcându-şi buza. Expiră aerul când îşi dădu seama, că-şi ţinuse respiraţia şi îl privi. Să se cunoască. Da, i-ar fi convenit să ştie mai multe despre el.
Aham, de ce nu? întrebă minunându-se că reuşi să scoată câteva cuvinte. În urmă cu două-trei minute ar fi spus că nu mai ştie să vorbească, dar uite că acum putea. Minunat! Ce ar fi putut spune altceva? Abstract, la, la, la, gândi, şi privi câteva clipe fereastra, tavanul, ecranul laptopului-unde filmul încă mai rula-, iar apoi îşi opri privirea asupra băiatului.

Se strâmbă ca un copil când văzu că fata nu-i zice ce privește și întoarce capul spre fereastră. Căscă și își duce mâna la gură. Își întoarce capul spre fată și își pune picior peste picior, coatele pe genunchii și chipul sprijinit pe palme. Inspiră adânc și râse scurt din cauza unui gând prostesc de-al lui.
Începem cu începutul, câți ai ai?o întrebă și începu să-și miște încet piciorul stâng, arătând că vrea ca ea să se grăbească cu răspunsurile, el fiind așa de energic, nu îi plăceau persoanele care se mișcau sau vorbeau foarte încet Începu să cânte o melodie încet, numai pentru el. Demi, Demi, Demi! începu să-i rostească numele în gând, abținându-se să nu o atace cu întrebări, cu făcea de obicei tuturor pe care-i întâlnea și vorbeau. Își ciufuli părul și se așeză normal pe scaun, lăsă capul puțin pe spate.
Eu am nouăsprezece. zise fără să știe dacă o interesează sau nu și îi zâmbi larg. Știa că nu e bine să o mintă, dar nu zicea nimănui din prima care este vârsta lui reală.