Hater, you can kill yourself!

Doctor, dar nu avea ce face. Nu era mai nimeni în tot spitalul era el stătea plictisit în biroul său, înconjurat din toate părțile de hârtii, câteva pungi de popcorn goale și un iaurt Nutriday cu fructe. oftă și își lăsă capul pe biroul din lemn, vopsit în negru. Se uită la ceasul de la telefon și înjură ceva indescifrabil.
Până la urmă, se ridică și ieși pe holul pustiu. Își băgă mâinile în halatul alb și merse spre scări. Se uită în ambele părți înainte să urce și apoi căscă și își șterse lacrimile. Strâmbă din nas și urcă la etaj, unde intră într-un salon.
La naiba! Vreau să fac și eu ceva! spuse și deschise brusc fereastra. Privi soarele și apoi închide repede ochii. Era în jur de patru după-amiaza și afară cerul era senin, fără nici un nor. Se uită în salon și se așeză pe un pat.
De ce nu e nimeni aici? se întrebă întinzându-se pe pat. Își scoate telefonul și formează un număr, dar se răzgândește și nu mai sună pe nimeni. Se ridică și alergă până jos la parter, ia ieșirea din spital. Se uită în jur și se așeză acolo, pe jos.

Merg pe scari cu un teanc de fise in mana , fara sa vreau ma impiedic .
Toate foile incep sa zboare si eu incerc sa nu imi sparg capu sau sa imi rup ceva .
Uaaaaa!!tip eu facand ochii mari inainte.

Se ridică de acolo și începu din nou să se plimbe. Dintr-o dată auzi un țipă venind dinspre scări și fugi repede acolo. Norocul a fost că a ajuns exact la timp și a prins-o pe fată și puse mâna liberă deasupra capului pentru a se apăra, chiar dacă erau doar foi. Îi zâmbi blând și o lăsă jos.
Ai grijă pe unde mergi... sau pe unde cazi. râse scurt și se aplecă să adune foile.