Tik Tok .

Abia ieşise din tura de la bar , iar Zico , câinele lui , clar nu dorea să mai stea închis în cameră pentru multă vreme . În câteva minute se schimbă într-o pereche de blugi negrii skinny şi un tricou alb cu nişte moniţoi copilăroşi ca model , iar ca încălţăminte o pereche clasică de tenişi albi . Îi pune lui Zico zgarda şi iese imediat pe uşa camerei de hotel , coborând scările . Au ajuns imediat în parc , sau cel puţin aşa i se parea . Aplecându-se în jos îi dezleagă zgarda câinelui şi-l lasă să alerge singur prin parc .
Strânge zgarda şi se plimbă preţ de câteva minute alene pe iarbă , uitându-se din când în când după Zico . Într-un final se aşează pe o bancă şi se lipeşte cu spatele de spătarul acesteia , plecându-şi capul pe spate şi privind buimac cerul .

O zi frumoasă -după părerea ei- de ieşit din casă şi foarte bună de plimbat prin parc. Aşa că, şi-a sunat unii dintre prieteni şi i-a rugat să vină cu ea. Mulţi au refuzat, fiindcă aveau treabă, dar numai unul, puţin mai misterios a acceptat. A văzut că el nu prea o suporta, dar cu toate astea, l-a invitat.
Şi-a luat nişte pantaloni skinny şi un tricou decoltat negru, iar apoi se încălţă cu nişte pantofi cu toc înalt. Nu era scundă, dar adora pantofii şi se potriveau cu pantaloni şi cu tricoul.
A ieşit din casă, înreptându-se către parc şi ajunse în câteva secunde. S-a plimbat puţin, crezând că Myoung Jae -prietenul ei- întârzie. Dar de fapt se înşelase. El era acolo şi o aştepta cu foarte mult "drag". Când ea se apropie de el, Myoung Jae a lipit-o de perete şi i-a cerut să fie cu el. Ea refuzase, fiindcă nu dorea să fie rănită din nou şi plus de asta... nu îl plăcea. Iar el, s-a enervat şi a obligat-o oarecum să fie cu el. Chae Rin a refuzat iar, dar el s-a enervat şi mai tare şi a început să o lovească.
-Ya! Termină, începu să ţipe, poate reuşeşte să-l facă să se oprească, dar Myoung Jae o lovea şi mai tare.
"Halal zi frumoasă...!"

Îşi închise ochii preţ de câteva minute . Era o vreme frumoasă , iar din toate părţile parcului se auzeau râsete de copii , sau pute-ai vedea cum alte persoane se jucau cu animalele lor . Oftează scurt şi-şi lasă brusc capul plecat în faţă , punându-şi coatele pe genunchi şi privind în gol pământul .
Nici nu începe a se liniştii căci nişte lătrături foarte cunoscute încep să se audă dintr-un colţ a parcului . Şi-a dat seama , era Zico , şi spre mirarea lui părea foarte nervos .
Se ridică alene de pe bancă şi-şi duce mâinile în păr , iritat . Ce-a mai făcut de data asta ?! se mustră de unul singur în gând şi începe să urmeze lătrăturile destul de deranjabile ale câinelui . Cu fiecare pas făcut , spre o parte mai rar vizitată de el , a parcului , glasul lui Zico pare mult mai furios şi mai puternic . Nu putea să latre în halul ăsta din orice motiv , ceva singur l-a deranjat . Trece prin câteva tufişuri şi ajunge în dreptul unui zid la doar câţiva metri distanţă de el . Îl observă imediat pe Zico , dar şi doi tineri . Nu poate spune exact ce se întâmplă , dar ştie că lui Zico nu prea îi place ce se petrece , aşa că începe să se apropie pas cu pas de cele două persoane , strigându-l la un moment dat pe câine .
Zico ! Cuminte băiete !

Imediat, un câine începu să latre. Ăsta era un semn bun pentru ea. Din moment ce e un câine, e şi un stăpân. Ar mai fi putut îndura acele lovituri până ar fi apărut cineva... sau ar începe să lovească şi ea, dar asta ar fi făcut mai mult rău. Era panicată. Da, pentru prima dată era panicată şi ţipa destul de tare.
Auzise cum cineva strigă la acel câine, dar Myoung Jae tot continua să o lovească, cu mai multă putere. A continuat aşa, până când Chae Rin a căzut lângă copac şi el a plecat, dându-i o privire foarte rece băiatului ce se afla lângă ei.
-Prefă-te că nu ai văzut nimic, a spus el către băiat şi a plecat mai departe. Corpul fetei era amorţit acum dar ştia că după ce amorţeala îi va dispărea va simţi durere peste tot. Pe faţă deja îi apăruseră vânătăi, mai ales pe frunte şi pe obrazul drept.
Ea s-a ghemuit lângă copac, muşcându-şi buza inferioară extrem de tare din cauza durerilor care băiatul i le provocase. Nu se mai putea mişca, deci nu putea să se ridice şi să plece acasă.
Mai apoi, acel câine care lătrase mai devreme, venise lângă ea şi începu să îi lingă mâna.