Sound of life.

Cu mâna dreaptă ciufulindu-şi părul , deschide uşa camerei şi păşeşte înăuntru' . Nici bine nu-şi ia mâna de pe mânerul uşii , căci Zico sare pe el , făcându-l să se dezichilibreze şi căzând pe podea ; provocând în acelaşi timp şi un zgomot infernal .
Ăh , firar , Zico . Jos băiete , jos... abia apucă să mormăie câteva cuvinte , încercând să se ridice de pe jos . Astăzi a avut ghinionul să lucreze mai mult la bucătărie , iar bucătarul nu a fost deloc prietenos . La naiba ! Şi eram să-mi mai pierd şi două degete cu aşa zisele cuţite magice ale lui ! se plânge propriei persoane , observând că nu are şanse să se ridice prea curând de pe jos , fiind frânt de oboseală .

Un coleg ce locuia la hotel o rugase să-i aducă un referat, aşa că se "târâ" până acolo, chiar dacă nu ar fi vrut, Intră în hotel, oprindu-se la recepţie şi o rugă pe femeie de acolo să-i spună unde îl poate găsi pe băiat. Îl mulţumi, iar mai apoi urcă rapid scările până la etajul joi. Bătu la uşa băiatului, şi când acesta ieşi doar îi întinse dosarul spunându-i că se grăbeşte. Nu avea chef de discuţii cu el, mai ales când ştia că era greu de cap. Coborâ scările încet, fără a se grăbi de acestă dată şi străbătu relaxată holul lung al etajului I.

Nici nu mai apucă să închidă uşa . Îşi lasă mâinile libere pe lângă corp şi se uită lung la tavan . O tăcere se lăsa încetul cu încetul , iar ăsta nu era un semn bun pentru el . Ridicându-şi capul cât de cât de jos , observă că Zico nu mai e în cameră .
Zico ?! se ridică în genunchi şi se târăşte până ajunge pe hol . Îl zăreşte pe câine cum deja dă să coboare scările spre etajul unu' ; unde spre nefericirea lui acolo stă cazat şi directorul hotelului care nu pra înghite animalele ; poate doar la masa de prânz . Zico ! Aici băiete ! nici nu bagă de seamă cuvintele lui Taenim şi animalul începe să coboare în grabă scările .

Ajunge aproape de scări şi îşi aude telefonul sunând. Se opreşte în loc, şi îl scoate din buzunarul blugilor, citind mesajul ce îl primise. Strâmbă din nas, iar mai apoi ceva o loveşte trântind.o jos. Murmurâ câteva înjurâturi, frecându-se la cap şi priveşte în jur pentru a găsi persoana care o lovise. Ridică o sprânceană destul de mirată când vede câinele şi chicoteşte scurt, chemându-l la ea. Începe să-l mângâie pe cap, zâmbind larg.
al cui eşti băiete? întrebă, chiar dacă ştia că animalul nu-i putea răspunde. Un scurt lătrat din partea lui, o face să râdă şi se ridică privind scările. Probabil că stăpânul câăinelul stătea la celălalt etaj.

Oftează scurt şi priveşte pierdut în urma câinelui . Câteva secunde mai târziu îi aude lătratul . Asta sigur , absolut sigur nu e de bine ! gândeşte fulger şi se ridică imediat de jos , ajungând în dreptul scărilor dintre etaje mai repede ca niciodată . Le coboară în grabă şi pe la mijlocul holului îl observă pe Zico alături de o fată .
O , la naiba Zico ! Ştii că nu-i frumos să flirtezi cu domnişoarele . Mai ales dacă nu au patru lăbuţe ca tine . mormăie hotărât către căţel , apoi o ţinteşte cu privirea pe fată . Fără jignire...

Aude nişte paşi hotărâţi pe scări, iar căţeul începe să se agite lângă ea.
Uşor băiete, spuse zâmbind şi îl mângâie pe cap. Îl văzu pe băiat şi chicoti când îl auzi. Nicio jignire, stai liniştit, zise şi îl privi pe băiat, zâmbind cald. Frumos câine, apropo, adăugă mai apoi. Îşi ciufuli părul, dându-l pe spate şi clipi de câteva ori, privind în jur. Era destulă linişte, iar asta era destul de ciudat. Era obişnuită cu agitaţia. Îşi întoarse privirea spre tânăr.

O analiză scurt . Ba chiar observă că e nevoit să-şi ridice bărbia pentru a o privi în ochi pe tânără . E mai înaltă ca el , mult mai înaltă . Realizează că nu a mai scos un sunet de câteva momente bune , iar privirea ce i-o trasmite tinerei , clar nu e una prea frumoasă .
Um , mulţumesc . Păi frumuseţea atrage frumuseţea , bănuiesc... replică cu un zâmbet tâmb pe chip , aducându-şi aminte complimentul fetei făcut câinelui . Şi tot un mulţumesc pentru faptul că l-ai oprit . Chiar credeam că am de gând să alerg iar după el dacă scapă afară .

Nu ai pentru ce, cred că el m-a oprit pe mine, spuse chicotind slab şi privi micul animal. Oricum, ar trebui să ai grijă de el, o cunoştinţă mi-a spus că sunt unele persoane pe aici care nu agreează animalele, adăugă şi strâmbă din nas. Nu înţelegea persoanele care urau animalele. De fapt ea nu înţelegea multe lucruri, dar acela era unul dintre cele mai idioate chestii pe care le întâlnise în cei 20 de ani de viaţă ai ei. Dacă se gândea bine, erau mai mulţi ani. Timpul se oprise pentru ea când ajunsese pe insulă. Oftă scurt, scuturându-şi capul, pentru a se trezi din reveria ei, apoi privi căţelul, mângâindu-l pe cap.

Sunt sigur că şi acele persoane agreează animalele . Pe pereţi sau... mai rău . mormăie mai mult pentru el şi priveşte în urmă spre ultima uşă din partea stângă . Neagă din cap şi revine cu privirea asupra câinelui . Se aşează pe vine şi bate uşor cu palmele pe genunchi , dându-i de înţeles animalului că trebuie să revină în cameră .
Se chinuie aşa mai bine de-un minut , dar Zico cu greu dă să se mişte . Ba chiar lasă din când în când capul aplecat în jos şi dă din coadă ; crezând că se joacă .
Zico ! Hai băiete ! Doar nu vrei să fi luat în vizor de administrator , hai .